Mi-am petrecut o importantă parte a copilăriei mele în anii care au urmat Revoluției din ’89. Nu-mi amintesc prea multe aspecte ale vieții de sub comunism, însă anii ’90 au fost definitorii pentru mine și generația mea. Părinții noștri încercau să își dea seama ce înseamnă „libertatea” și să profite la maxim de orice aduce aceasta.
Printre libertățile post-decembriste se numărau si o sumedenie de publicații care deveniseră accesibile publicului larg. Am fost invadați de zeci de publicații prezentate ca fiind „pornografice“. Tipărite pe o hârtie de proastă calitate, cu poze șterse, uneori greu de distins, ziare și reviste precum „Infractoarea“, „Prostituția“, „Sexy Star“, „Trup și suflet“ sau „Sexy Balamuc“, ele ofereau românilor ceva care, până atunci, păruse definitiv interzis. Acesta este și contextul în care am fost expus pentru prima dată la astfel de imagini.
Mulți dintre noi, copiii de pe aceeași stradă sau colegii de școală, ne furișam prin spatele clădirilor abandonate sau în părți mai izolate ale satului unde făceam schimb de imagini, pagini din ziare și reviste găsite pe acasă pentru a „admira” persoane aflate în diverse ipostaze erotice. Lucrurile acestea se întâmplau în perioada ciclului primar.
Îmi aduc aminte de o situație în care eram mai mulți copii strânși acasă la unul dintre vecinii care tocmai începuse un „chef de casă nouă” (o petrecere cu mâncare și băutură în cinstea cumpărării unei case noi). Noi, copiii, bineînțeles, scormoneam prin poduri și magazii, unde am descoperit o întreagă comoară de reviste pornografice color, în limba germană. Am lăsat imediat jocul pentru o activitate care, peste ani, a devenit mai mult decât o „curiozitate a vârstei”.
Anul 2001 a fost cel în care am fost expus prima dată la magia Internetului. Prin anii 1996-2000, în România, deosebit de populare erau Internet café-urile, fiindcă nu oricine își permitea un computer personal, în pofida unor conexiuni accesibile. În orașul în care am făcut liceul, aceste café-uri au apărut mai târziu, dar mi-au oferit posibilitatea să descopăr lucruri noi. Incidental, anul 2001 este și anul în care mi-am început viața de creștin activ.
Un an mai târziu, am accesat prima dată un site pornografic.
Eram în ultimul an de liceu, iar presiunea bacalaureatului și a admiterii la facultate s-a intensificat tot mai mult. Contextul în care mă aflam îmi făcea dificilă frecventarea bisericii sau interacțiunea cu alți creștini, iar rușinea pe care o trăiam mă împiedica să mărturisesc unor creștini mai maturi lucrurile prin care treceam. Nu aveam prea mulți bani de buzunar cu care să mă laud, însă cea mai mare parte a lor erau cheltuiți pe „timp de internet” care la rândul lui se limita din ce în ce mai mult la site-uri pornografice. Eram prins într-un cerc vicios de genul: pe măsură ce vizionam tot mai multă pornografie, mă simțeam tot mai rău, mai rușinat, mai murdar, iar pe măsură ce mă simțeam tot mai rău, mai rușinat, mai murdar, vizionam tot mai multă pornografie.
Am ținut lucrul acesta ascuns, iar în anul 2003, mi-am început viața de student la o universitate creștină, studiind teologia.
Cele două laboratoare de informatică conectate la internet aveau traficul monitorizat îndeaproape, iar fiecare student se putea conecta numai cu contul propriu, limitând astfel posibilitatea ca vreunul dintre noi să încerce să vizioneze ceva nepermis. Pofta ochilor însă nu poate fi îmblânzită prea ușor. A fost nevoie doar de o încercare și naivitatea de a crede că dacă nu aud nimic, nimeni nu știe nimic…
În anul doi de studenție am „testat” terenul limitărilor navigării pe internet în mediul acesta. M-am speriat însă după câteva tentative și l-am abordat pe un prieten mai mare căruia am început să-i mărturisesc activitatea mea din anii precedenți precum și cea desfășurată pe furiș la universitate. Am început să ne întâlnim în mod regulat dimineața devreme pentru a ne ruga, a-L căuta pe Domnul și transformarea lăuntrică pe care El o poate produce. Am continuat acest lucru câteva luni, iar viața mea începea să se curețe tot mai mult.
Anul trei a început cu o hotărâre ca în ceea ce mă privește să excelez în studii și în viața personală. Adevărul însă era că dimineața la ora șase mă întâlneam cu un coleg pentru rugăciune, iar la ora șapte eram singur într-unul dintre laboratoarele de informatică, având deschise mai multe pagini pornografice. În naivitatea mea credeam că pot să mă ascund de mine însumi, de oameni și chiar de Dumnezeu, trăind o viață duplicitară de sfânt în public și decadent în privat. Am continuat astfel câteva luni, apoi neașteptatul s-a produs: Dumnezeu mi-a răspuns…
Citeste mai mult la alfaomega.tv